Persoane interesate

duminică, 31 martie 2013

femeie

ai vrea să-mi sculptezi o culoare în spatele acestei bătăi de inimă?

jurnal de singurătate


jurnal de singurătate

începutul bandajat al acestei respiraţii
trăieşte în talpa stângă
de unde fiecare a învăţat
să păşească
citeţ

despre iubiri cursive

mă gândesc la cerşetorul de timp
care aduna bătrâneţea
din culorile căzute la pământ
la culegătorul de păsări
cu palmele murdare
de gălăgie

mă gândesc la o plecare în adâncul unei litere
ca la o scrisoare de iubire
cu gust de femeie
mă gândesc la singura bătaie de inimă
desenată într-o uşă
întredeschisă
de o parte şi de cealaltă

a pleoapelor mele

o culoare neobişnuită


o culoare neobişnuită

ţi-am găsit respiraţia
într-un umăr
atârnat la marginea patului
de bătrâneţe

pe sub riduri
avea încă urmele zâmbetului meu
de noaptea trecută
când ne-am iubit nebuneşte
într-un cârd de arbori
abandonaţi
sub asemănarea noastră

la începutul sânilor
ultima zi
deflorată
şi aruncată neglijent sub piept
abia începuse să-şi audă inima
tremurând
de frig




sâmbătă, 30 martie 2013

ultima dată în viaţa ta


ultima dată în viaţa ta

câţiva purtători de frunţi tandre în amurgul palmelor
îşi ascundeau tăcerea în viziunea porţelanului
care îşi legăna disperarea
în zvârcolirea păsării cu frunzele proaspete

şi erau atâtea eşafoade uitate în aripi
atâtea frunze zvârcolite în cârduri
cât un ocean întreg de oameni
zgribuliţi de frică
în glasul unui singur fluture
cu aripile murdare
de întuneric

în braţele acestui câmp


în braţele acestui câmp

muşc din moarte umărul
îmblânzit la culoare
şi este atât de multă înălţime
în foamea mea
încât aş putea rupe cuvinte întregi
din ţipetele cursive ale unei muriri
fără să se audă privirea niciunui listaş
zdrobindu-se la pământ
de frică

spălat în marea sa
ochiul tău va prinde vederea
chiar dacă nu ne vom întreba niciodată
de unde vine lumina

dinspre partea mută a strălucirii
iubirea locuieşte într-o intersecţie
fără semafoare
unde nici palma mea
nu vine să te mângâie
unde nici obrazul tău
nu-şi doreşte asta
doar obrazul morţii stă în calea
sărutului meu

joi, 28 martie 2013

un poem neiubit

un poem neiubit

iubesc femeile dezbrăcate pe jumătate
femeile cu picioarele descifrate
în palme
femeile de aproape
şi cele născute cu un sfert de oră
mai devreme
decât pasărea
din mine

iubirea mea aleargă în şir indian


iubirea mea aleargă în şir indian

nebunia are un gust metalic
în dintele acestui fluture
despărţit în silabe
unsprezece chipuri
cu doisprezece respiraţii după ora amiezii
când s-a întâmplat
încă o trecere în fiinţă
a celui de-al treisprezecelea respir
dintr-o iulie
frumoasă de înălţime

s-au aruncat în cor
douăzeci şi patru de ferestre cu ochii închişi
în umărul sănătos
ca o turmă întreagă

buzunarele dezintoxicate de sălbăticie
iubirea mea alergată în şir indian
până în ceasul al patrusprezecelea
aşteptau

să se ofere fără nicio îndoială

foame tuturor

scurt poem de iubire

maria şi-a dat jos pământul de sub ora opt
şi a reuşit să aleagă primul pas
de-a lungul involuntar
al unei respiraţii
de bărbat tânăr

era prima zi din femeia aceasta

marți, 26 martie 2013

iubito


iubito

în gleznă
ultimul bărbat şi-a uitat o jumătate sinceră
de respiraţie
şi era abia la începutul unei încăperi
de joi
când este atât de  limpede
pe sub pielea ta
încât ai putea auzi
o zi întreagă
de păsări

la naşterea mea


la naşterea mea

nu era nimeni la marginea murdară de ascuţit
doar pământul se rotea dintr-un capăt în celălalt
al unei nebunii mică de înălţime
în fond
toate nebuniile sunt mici la început
ca şi naşterile
curg voci între cei patru pereţi de mâini
şi nu le aude nimeni
niciunde
niciodată în dreptul zilei
unde ne-am batut  joc de timp
şi am construit părinţi

de unică folosinţă


de la începutul unei căderi


de la începutul unei căderi

nu-ţi spun nici măcar un minut din pasărea aceasta
în care s-au rătăcit încăperi
cu burţile goale
de nicăieri
nu-ţi spun nici buzunarele pline de îmbrăţişări
uitate
sub respiraţia unui nume
de femeie

îţi spun doar privirea răsturnată în trotuar
mâinile decapitate
în care cineva
mi-a învăţat pe de rost
coasta
din care au înmugurit nopţi întregi
de fluturi



luni, 25 martie 2013

poem cu buzele cusute


poem cu buzele cusute

am descoperit ultima dată a morţii mele
sub unghia murdară de bătrâneţe
a unei zidiri
despre care nu-şi mai aminteşte nimeni
la răstimpuri

două convulsii de metronom
care s-au ciocnit sfioase
la colţ
în rest era bine
eutanasieri inocente la maturitate
în anumite ceasuri ale zilei
când geometria bunului simţ se frângea
de la sine

încălţat
deasupra gândurilor unei femei
urla adevărul din adâncul muntelui
cuvintele mele nu au nicio formă
niciun înţeles
între ele trăiesc uneori
absenţe
jumătăţi de respiraţii
din jumătăţi de oameni
acesta este adevărul


aşadar:
închinaţi-vă înaintea acestor afişe goale
aici este drumul
spre niciunde

duminică, 24 martie 2013

la trezirea acestui urlet


la trezirea acestui urlet

te-a enervat teribil pe sub zâmbet
căutarea
celui care ţi-a pictat
un ţărm eşuat într-un peşte
ora unei înălţimi
bolnavă de restul înaintelui
în care ne-am tăvălit
îniubirea

în războiul cu mine însumi
tu purtai la piept
morţile noastre nenumărate
între degetele unui singur posesor
de îngeri

îmbolnăvirea de zbor


îmbolnăvirea de zbor

pasărea
mi s-a întâmplat în dreptul tâmplei
nu mai ştiu exact
dacă era o noapte atârnată în genunchiul ei
ca o murdărie
sau doar un fel de-a spune
plecatului din mine

în gheare
avea rămăşiţele unui om
care şi-a pierdut singurătatea
într-un dumnezeu
de mâini

în largul ochiului o singură stradă făcea diferenţa
dintre o fugă înapoi
şi restul îngropat

al drumului
de sub pleoapă



celor din jur numai de bine


celor din jur numai de bine

ţi-am îmbrăcat respiraţia într-o ţipare fluturească
un scurt poem despre căderea lucrurilor
în care cineva se amăgea
cu o duşcă de aer la sfârşitul cuvântului
de omul care şi-a îmblânzit ochiul
în mâna întinsă
şi
este doar o cameră mică de statură
în spatele căreia se aude o naştere
târâindu-şi răsuflarea
de-a lungul uşilor

şi
este doar o femeie care îşi spală întunericul
din piele
cu amândouă mâinile
care

tac imens

sâmbătă, 23 martie 2013

cotropirea acestei lumini


cotropirea acestei lumini

o pasăre mi-a ciugulit privirea din oglindă
tocmai când mă năşteam
zid
aruncat la pământ
cu degetele murdare de noaptea unui câine
care şi-a uşurat tăcerea de-a lungul
trupului meu orb

sunt o înălţime în pielea ta goală
statuie cu ora într-o pădure de vrăbii
mă las de culoare
odată pe zi

întretemerea


întretemerea

într-o bătaie de inimă
încăperea goală până în vârful uşilor
avea pielea murdară
de formă
în colţul ochiului lăcrima o moarte
deschisă la culoare
ca o femeie proaspăt construită
în largul piciorului

smulgem mijlocul lucrurilor
prin gura plină de foame
în care nu a pus mâna
nicio primăvară
născocim respiratul într-unul singur
o săptămână întreagă
într-o singură miercuri
de ploaie

este jumătatea respiraţiei mele sub care te trezeşti
pasăre cu cerul la gură
vaietul tău

are căderea limpede









vineri, 22 martie 2013

punct

asta e ultima dată când vă scriu
o cruce
cu un început de gură
cearceaful pătat cu o femeie
în care s-au întâmplat ani
un adevăr pus pe fugă
delăsatul meu în urmă
şi virgula rămasă

într-un expir

ora


ora

de undeva
mi-a asfinţit respiraţia
într-un umăr de femeie despărţită
în silabe
şi era doar la începutul unei veşti
în care eu muream de fiecare dată
cu mâinile descălţate
de asemănare

la sfârşitul unei pietre
samariteanul a sculptat o înălţime
căderea de pe o zi pe alta
într-o singură cămaşă albă
sinuciderea umbrei

şi era doar la începutul unei veşti
în care tu trăiai de fiecare dată
cu umărul despărţit în cuvinte
de iubire


joi, 21 martie 2013

numerele în care te-am întâmplat


numerele în care te-am întâmplat

într-un înger am aruncat
o zi în câteva cuvinte
groapa sinceră
care şchiopăta de-a lungul retezat
al unui imens nimic

şi era chiar înainte de facerea lumii
când tu aşteptai deasupra unui afiş alb
să se întâmple ceva esenţial
cu parşivitatea icebergului
în obrazul căruia am scrijelit
ţipătul
unui stol de femei îmblânzite
sub palme

în dimineţile cu tine


în dimineţile cu tine

mă priveai din largul ochiului
ca pe o stradă fugărită în tălpi
pe unde curge stângăcia lumii
cu mânecile rupte în dreptul respiraţiei
aveam
toate primăverile împlinite
între umerii unei treziri din somn şi încă puţin
în vârful palmelor
murdăria
ecoului tău

miercuri, 20 martie 2013

cercul început pe jumătate


cercul început pe jumătate

sub umbra mea
un ins a desenat o respiraţie
de ondină neumblată
dimineaţa
care alerga goală pe sub pleoapă
şi intra prin tot ce am aflat
că nu există în mod oficial

mi-aş vinde omoplatul din iubire ondina
chiar şi pe celălalt
prin care poţi să-mi vezi inima
şi sânul tău
în spatele căruia
adorm

te-aş vâna ondina
pentru ca altcineva să-mi ierte viitorul
şi dacă este o rădăcină în fiecare moarte
iar tu
vânatul meu
din care au început deja să crească frunze
voi desena încă un cerc
în jumătatea aceasta

de îmbrăţişare

ultimatum adresat mulţimii vide


ultimatum adresat mulţimii vide

locul cel mai însemnat al unei muriri
a fost împărţit
în ciocurile păsărilor
cu anii căzuţi la pământ
de oboseala zburatului

săpau gropi liniştite
în vârful ochilor
sculptau ochi în vârful unghiilor
şi vreo trei patru fugi
de frică
dintr-un capăt în celălalt
al privitului
înapoi

şi cum murirea nu este
o singură dată
la îndemâna zilelor
prescrise
de păsăroaice mărunte
în ciocuri
adresez pe acestă cale
un ultimatum mulţimii vide

să înceteze număratul pe degete
număratul de oameni
şi al duminicilor impare
în ochii scoşi
cu unghiile roase
de la atâta îngropare



împărtăşania nenăscuţilor


împărtăşania nenăscuţilor

dacă dumnezeu ar fi fost femeie
ce vreme plângăcioasă
s-ar fi prelins într-un nicăieri
de singurătate
în care ne-am fi înţeles nimicul de sub unghii
ca pe o litanie nocturnă

dar femeia a rămas închisă într-un poem
ca o stare de fapt
o poartă
unde bărbaţi întregi au îngropat
dumnezei împărtăşiţi

în războaie de hârtie

marți, 19 martie 2013

într-un stol de oameni tineri

într-un stol de oameni tineri

bătaia de timp
nu ţi-a lăsat loc de gândire
într-o gură deschisă
până la dinţi

uneori
te auzeai respirând
în subsolul încăperii
podeaua
în care un fluture
şi-a zdrobit tâmpla
de călcatul tău

poate
dacă am fi fost urcare
ne-am fi auzit palmele
gudurându-se
de pofta călcâiului

şi m-ai fi însemnat în vârful ochiului
cu mâna stângă

o cădere întreagă

un adevăr universal(general valabil şi aproape megaloman)


un adevăr universal (general valabil şi aproape megaloman)

nu am dăruit nimănui moartea mea
erau prea vizibile scările
de sub coaste
ca nişte fugi în adâncul unui câmp
murdar de respiraţii
unde toate asediile au fost îmbrăcate
într-o femeie
cu gleznele nesărutate
şi ochii nelocuiţi
la începutul zilei

tu-ul acela
din toate părţile unei inimi
peste care am călcat
înapoiul

o umbră de pasăre nemâncată
avea ora tăvălită în vârful unghiei
ploua de vină
aruncarea în celălalt
frigul
de sub noi

dacă ai tăia o bucată din înaintea mea
şi ai urca fiecare treaptă
răspunsă în coastă
în care adevăr
ai vrea
să faci dragoste cu mine?

luni, 18 martie 2013

poemă despărţită în silabe


acesta
nu este poemul în care
am făcut dragoste
nu are toate literele obosite
de respiraţia ta

acesta
este doar un răspuns scrijelit la întretimpuri
simplitatea unei pasări în care cineva
a desenat un zid limpede
ca o zi întreagă
de mâini

acesta
nu este un poem despre futut
nici despre păsări
sau dumnezei îngropaţi de vii
în mâinele unei alergări
de pe ultimul expir

de câte ori am fost cumva
pe spate ne-au crescut intenţii îngereşti
deşi ora exactă se va da
după cum vei hotărî să-mi fii
mal
ori sticlă de plastic

eu nu am avut niciodată timp pentru asta
doar ziua de ieri
pentru că sunt singurul care ştie
că minima aparenţă
a unui semn
nu se poate şterge de sub cearcăne







A apărut o eroare în acest obiect gadget