ultima dată în viaţa ta
câţiva purtători de
frunţi tandre în amurgul palmelor
îşi ascundeau
tăcerea în viziunea porţelanului
care îşi legăna
disperarea
în zvârcolirea
păsării cu frunzele proaspete
şi erau atâtea
eşafoade uitate în aripi
atâtea frunze
zvârcolite în cârduri
cât un ocean întreg
de oameni
zgribuliţi de frică
în glasul unui
singur fluture
cu aripile murdare
de întuneric
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu