Persoane interesate

luni, 21 decembrie 2015

după ce au trecut cârdurile de gloanţe revoluţionare



cu steaguri şi pancarde pe care zeci de litere de mână
cereau căderi după căderi şi majuscule
în locul lor
eu am fumat prima ţigară din viaţa mea
afară printre ruine
cu un elicopter deasupra tuturor gândurilor
am tras adânc fumul în piept până când am simţit
viul transformându-se în cenuşă
şi pe tata gesticulând isteric să plec dracului
din mijlocul acelui război
necurat

m-a legat la ochi să nu văd o lume veche prăbuşindu-se
şi mi-a spus să mă las înghiţit de fotoliu
să privesc ca un surdo-mut în ecranul mare al telecolorului
cum lumea devine lume
iar eu un viitor din ce în ce mai capabil
să sfârtece cu unghiile burta fotoliului
şi să iasă afară ca un bărbat
nou-nouţ

când am ieşit prea mult din numele meu
şi am devenit un fel de astazi mediocru care scrie
lumea era deja îngrozitoare
de jur împrejurul meu se adunau tot mai mulţi pereţi
tot mai mulţi oameni alegeau să cadă din imagine
golul devenea din ce în ce mai gol
gloanţele revoluţionare din copilăria mea
se vindeau pe nimic în locuri publice
iar tata alerga dintr-un colţ în celălalt al oraşului
pentru o bucată de pâine neagră
fără conservanţi

ca să pot evada cumva din libertatea aceasta asumată
am ales să colecţionez femei şi timbre
să fotografiez cerul senin din gura iubitei mele
şi să devin tot mai neînsemnat
în ochii omului care m-a salvat de trecut
îngropându-mă de viu într-un fotoliu
din tinereţea lui











(DD)



luni, 14 decembrie 2015

din dragoste pentru cei care ţipă mult şi trăiesc puţin



mi-au dăruit o autostradă
construită din zece mii de cuvinte
cu forţă de lucru adunată de prin toate satele mărginaşe
cărora li s-a comunicat că precizia de care vor da dovadă
în asamblarea acestui cadou de noapte bună
o să le fie răsplătită conform standardelor
de luni dimineaţă

şi oamenii înnebuniţi de zâmbet şi mâini întinse au întrebat
lunea asta?
nu
lunea viitoare atunci?
sub nicio formă că este lună plină!
atunci când?!
în momentul când scriitorului o să i se facă foame
păi şi ce legătura are foamea poetului cu munca noastră cinstită?
când o să fie atâta foame în sufletul lui
voi vă veţi repezi cu o viteză de neimaginat
îi spargeţi uşa cu voinţă
şi luaţi tot ce prindeţi mai la îndemână că nici el nu mai are de unde
şi cadoul de noapte bună?
ce facem cu sfârşitul lui
îl ducem sau nu îl ducem până la capăt?!
nu vă faceţi voi griji faţă de asta
îl vom descoperi noi la un moment dat
căzut într-un şanţ
până la ultimul cuvânt










(DD)

sâmbătă, 12 decembrie 2015

deghizat într-un bărbat verb

cu sticla bine închisă în palmă
am zdrobit dintr-un singur urlet
fereastra din spatele căreia mulţimea scanda libertate
tuturor

era un gest de lehamite faţă de oamenii ăia care oricum
se vor organiza în potere
şi vor vâna ţipătul
fereastra spartă
până vor ajunge la trupul meu beat şi prăbuşit
în mijlocul bucătăriei
pe care îl vor declara subiect de jaf în numele răsculat al poporului

şi ca un romantic care deja a înflorit în vârful podelei
de la etajul trei
le-am spus să nu deschidă niciodată frigiderul
cu mâinile goale
pentru că foarte bine ar putea dispărea într-o clipă
şi ei
şi animalul meu de companie
şi canapeaua de unde urmăresc în fiecare seară după beţie
ştirile din piaţa universităţii unde s-a produs un alt ambuteiaj
în trafic





(DD)

vineri, 11 decembrie 2015

în exact 365 de zile îţi voi spune data şi locul de unde



excavatoarele vor aduce la lumină
numele meu

vei aştepta cuminte în trupul tău de fată mare
fluierul care anunţă ieşirea din casă
drumul plin de gropi spre serviciu
bălţile riscante apărute după ploile torenţiale de miercuri
şi celelalte conversaţii despre absolut nimic
care te însoţesc pe tot drumul

foarte curând vei face o obsesie pentru un zâmbet
pe care l-ai primit deja înrămat
de ziua ta
prin urmare nu vei asculta nici de conversaţii
gropile vor deveni ca şi inexistente în călcâiul care te doare cel mai mult
iar apa inutil adunată prin bălţi
va seca la un moment dat

în fiecare zi vei scrijelii calendarul ortodox de deasupra fotografiei
rămasă de la maică-ta
cu numere şi x-uri
vei bate covoarele cu pumnii
strângând din dinţi şi vorbind de una singură
până când mai ţipă zâmbetul ăsta
din rama lui

şi iată cum au trecut toate zilele promise
au venit excavatoarele în număr mare
ca o promisiune şi-au căscat gurile lor de metal cu dinţi
şi ţi-au deschis pântecul atât de mult
încât
chiar şi zâmbetul din tablou a încetat să mai fie zâmbet
calendarul ortodox s-a desprins şi a cazut cu un zgomot înfundat la podea
iar dintre coastele tale de fată mare au apărut
ca o imensă hemoragie
un nume şi o mână
de copil








(DD)

joi, 10 decembrie 2015

Scurt tratat despre maică-ta sau( definiţia ilogicului după o gândire sustrasă dintr-un pahar de lemn)



Prietenii mei au început să latre în jurul propriei umbre ca niște fluturi turbați în jurul felinarului de la intersecția cu Doamna Mirela Nr 37 unde eu număram câte cărămizi mai am de urcat până în tavan. După o virgulă lungă cât o expirație am aflat. Erau exact 444 de minute până sus. În viciul meu exprimat caligrafic de fiecare parte a unei foi albe s-a întâmplat după un anumit timp de exersat nimicul. Un nimic cu patru picioare care defilează cât vezi cu ochii prin sufragerie. O sufragerie de zile mari. Mari sau Mary de la mentenanţă. Fata aia bine făcută care şterge pragurile de sub picioarele noastre bolnave să calce tot. Un tot care în umbra lui consideră că trebuie să acopere mobila din lemn de trandafir a doamnei în etate care locuieşte şi ea în sufrageria noastră. Atât doar că nu o vedem de fiecare dată. Dar îi recunoaştem obsesiile pentru ordinea publică a toaletei în care vin fluturii de ieri seară să migreze. Apoi a început doliul în jurul unei sticle goale de votcă. Şi am adormit. Unii în celelalte cu poftă!
Cobor tiptil însoțind respirația grea a bărbatului care o cotropea ca un mecanism din războiul stelelor. Cineva o adormise bine în patul ei. Apoi a plantat sateliți militari în carnea puțin umblată de alte suprafețe plane. Doar coborârea mea și respirația greoaie a bărbatului erau singurele puncte distincte. Singurele lucruri care se prăbușeau din gura ei. După un timp a început o nebunie de nedescris. Sateliții săreau în picioare cu două degete urlând prin aer cine a auzit primul coborârea. Carnea i s-a maturizat vehement în cei douăzeci și unu de ani de când visa războaiele altora. Frumusețea ei a lovit din picioare până când a rupt patul din toate puterile și a evadat pe ușa special desenată în podea pentru astfel de fugi. Când au venit să constate pagubele nu mai era nimic. Doar respirația bărbatului care o iubea. Coborând!
A apărut o eroare în acest obiect gadget