o culoare neobişnuită
ţi-am găsit
respiraţia
într-un umăr
atârnat la marginea
patului
de bătrâneţe
pe sub riduri
avea încă urmele
zâmbetului meu
de noaptea trecută
când ne-am iubit
nebuneşte
într-un cârd de arbori
abandonaţi
sub asemănarea
noastră
la începutul sânilor
ultima zi
deflorată
şi aruncată
neglijent sub piept
abia începuse să-şi
audă inima
tremurând
de frig
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu