ora
de undeva
mi-a asfinţit
respiraţia
într-un umăr de
femeie despărţită
în silabe
şi era doar la
începutul unei veşti
în care eu muream
de fiecare dată
cu mâinile descălţate
de asemănare
la sfârşitul unei
pietre
samariteanul a
sculptat o înălţime
căderea de pe o zi
pe alta
într-o singură
cămaşă albă
sinuciderea umbrei
şi era doar la
începutul unei veşti
în care tu trăiai
de fiecare dată
cu umărul despărţit
în cuvinte
de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu