poem
cu buzele cusute
am descoperit ultima dată a morţii mele
sub unghia murdară de bătrâneţe
a unei zidiri
despre care nu-şi mai aminteşte nimeni
la răstimpuri
două convulsii de metronom
care s-au ciocnit sfioase
la colţ
în rest era bine
eutanasieri inocente la maturitate
în anumite ceasuri ale zilei
când geometria bunului simţ se frângea
de la sine
încălţat
deasupra gândurilor unei femei
urla adevărul din adâncul muntelui
cuvintele mele nu au nicio formă
niciun înţeles
între ele trăiesc uneori
absenţe
jumătăţi de respiraţii
din jumătăţi de oameni
acesta este adevărul
aşadar:
închinaţi-vă înaintea acestor afişe goale
aici este drumul
spre niciunde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu