întretemerea
într-o bătaie de
inimă
încăperea goală
până în vârful uşilor
avea pielea murdară
de formă
în colţul ochiului
lăcrima o moarte
deschisă la culoare
ca o femeie
proaspăt construită
în largul
piciorului
smulgem mijlocul
lucrurilor
prin gura plină de
foame
în care nu a pus
mâna
nicio primăvară
născocim respiratul
într-unul singur
o săptămână
întreagă
într-o singură
miercuri
de ploaie
este jumătatea
respiraţiei mele sub care te trezeşti
pasăre cu cerul la
gură
vaietul tău
are căderea limpede
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu