Persoane interesate

marți, 28 octombrie 2014

[e doar o altă zi]



care se caţără până adânc sub piele
şi ţipă isteric
dacă am împlinit vârsta care trebuie pentru un afiş alb

blonda ridică degetul mijlociu în dreptul iernii
întunericul i s-a aruncat în păr ca o bestie mecanică
şi nu mai vede să citească
gesturile bărbatului în care a nimerit
din greşeală

în frica hoardelor de rinoceri
şi-a depărtat picioarele
până când a ieşit frumoasă din frumuseţea mea









(DD)



duminică, 5 octombrie 2014

[m-au urcat într-un copac să scutur toamna]

cu masca de gaze pe figură eram în baltă
cautam submarine inamice
mâncam ciorbă în pas alergător
și deșurubam timpul direct din sfertul academic
ca să nu uit de unde am plecat

lumea se învârtea în singurătatea arătătorului
imaginația animalului se comporta nebunește în podea
eram înainte și înapoi
lăsat și delăsat cu ani în urmă
de prima dată când am urcat viul tău imediat
cu nevinovăția încălțată
pe tocuri cui

--adevărul ardea răsturnat în mintea ta iubito--



(DD)

sâmbătă, 4 octombrie 2014

[dezbrăcata stare de fapt a condus lumea spre acum]



un loc construit dintr-o singură bucată
să încapă într-o zi
cât alţii neapărat mai lungi de un an

am făcut cerul una cu pământul
până când a devenit alb
imaculat
ca un aşternut dintr-un spital bolnav mintal

am trăit în apoi
eram un asfalt tânăr turnat în zadar deasupra ochilor tăi

fumai ţigară de la ţigară
scrumiera se simţea împlinită de scrum
ştia că nu o să se sfârşească niciodată
fumul din cameră

în fiecare seară umblai pe vârfuri să nu te doară dimineaţa
rămasă în călcâie
visai înfrângeri şi tratate de singurătate
trăiai din plin pe sub cuvintele mele ponosite
asfaltul puţin care ţi-a mai rămas
în privire

-- priveşte-mă cum tac înfiorător de tânăr--




(DD)


vineri, 3 octombrie 2014

[Și am venit către marea liniște]

Aveam mersul cărunt. În ochiul tău negrul se zbătea de singurătate.
Era un altfel de vineri.
Curgea din venele noastre.
Spre niciunde.




(DD)

joi, 2 octombrie 2014

[nu ai cum să-mi demonstrezi predicatul din fotografia aceasta]



peste care ai atârnat peretele
ca o gelozie

toate blocurile au dreptul la o judecată feminină
înainte de marea prăbuşire alfabetică
iar tu eşti conştientă
că orice groapă abandonată nu ştie să supravieţuiască
fără un bărbat înăuntru

prezenţa cuvintelor care tac
mă îndeamnă să te iubesc pe numele mic
să fiu albastru când trebuie şi cerul gurii după fiecare rugăciune
silabisită în doi la începutul nopţii

dacă sapi în auzul meu o evadare uşoară
vei înţelege unde ajung toate păsările după libertate
sau
nu vei avea niciodată timp
să ai timp





(DD)




miercuri, 1 octombrie 2014

Cititorule să nu te intereseze niciodată lumea care a naufragiat în mine

Habar nu ai ce înseamnă să te arunci de viu în nebunia nebuniei!
Eu sunt cel care s-a născut mort.

De ce eşti furios pe mine?





(DD)

[nu ajung să zdrobesc liniștea între dinți]

pentru că nu latru niciodată în timpul lunii ianuarie
când am buzunarele rupte până la genunchi
și culeg risipă din viața mamei mele
care și-a aruncat respirațiile la pământ
și a învățat să tacă asurzitor
nu vânez iluzii într-un pahar gol
sunt de o blândețe înfiorătoare atunci când ucid
am mâinile încăpățânate
când îți stăpânesc copilăria
cu cel mai înalt rămas bun din lume
dintr-un cuvânt subțire de tablă
mi-am obligat privirea să nu mai țipe în sus
am devenit pustiu și tandru la începutul sânilor tăi
cu fiecare minut mai aproape de chemarea coliviei
am eliberat vrabia din mine
te-am dezbrăcat de frunze
până ai învățat să te hrănești sfioasă
din sfârșitul incert al ochiului mecanic
și a mai fost încă o zi ruptă din restul lumii
cineva sfâșia cu unghiile pacea dintr-un steag alb
pământul se învârtea ușor
din stânga spre sensul giratoriu
pentru că era al dracului de frig
când îți țineai pumnii larg închiși
în geaca mea de piele




(DD)

A apărut o eroare în acest obiect gadget