cotropirea acestei lumini
o pasăre mi-a
ciugulit privirea din oglindă
tocmai când mă
năşteam
zid
aruncat la pământ
cu degetele murdare
de noaptea unui câine
care şi-a uşurat
tăcerea de-a lungul
trupului meu orb
sunt o înălţime în
pielea ta goală
statuie cu ora într-o
pădure de vrăbii
mă las de culoare
odată pe zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu