într-un stol de oameni tineri
bătaia de timp
nu ţi-a lăsat loc de gândire
într-o gură deschisă
până la dinţi
uneori
te auzeai respirând
în subsolul încăperii
podeaua
în care un fluture
şi-a zdrobit tâmpla
de călcatul tău
poate
dacă am fi fost urcare
ne-am fi auzit palmele
gudurându-se
de pofta călcâiului
şi m-ai fi însemnat în vârful ochiului
cu mâna stângă
o cădere întreagă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu