mă gândesc la cerşetorul de timp
care aduna bătrâneţea
din culorile căzute la pământ
la culegătorul de păsări
cu palmele murdare
de gălăgie
mă gândesc la o plecare în adâncul unei litere
ca la o scrisoare de iubire
cu gust de femeie
mă gândesc la singura bătaie de inimă
desenată într-o uşă
întredeschisă
de o parte şi de cealaltă
a pleoapelor mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu