în braţele acestui câmp
muşc din moarte
umărul
îmblânzit la
culoare
şi este atât de
multă înălţime
în foamea mea
încât aş putea rupe
cuvinte întregi
din ţipetele
cursive ale unei muriri
fără să se audă
privirea niciunui listaş
zdrobindu-se la
pământ
de frică
spălat în marea sa
ochiul tău va
prinde vederea
chiar dacă nu ne
vom întreba niciodată
de unde vine lumina
dinspre partea mută
a strălucirii
iubirea locuieşte
într-o intersecţie
fără semafoare
unde nici palma mea
nu vine să te
mângâie
unde nici obrazul
tău
nu-şi doreşte asta
doar obrazul morţii
stă în calea
sărutului meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu