după o bere lungă cu lapte un ins a apăsat tasta enter şi lumea a început să curgă

[după o bere lungă cu lapte un ins a apăsat tasta enter şi lumea a început să curgă]

în tancul acesta despre care îţi scriu

născut într-un început probabil

nu mai ştiu exact al câtelea şi nici nu are mare importanţă

ştiu doar că l-am cunoscut lângă un bulevard

îmbrăcat decent în morţi civile

sau implorări

ale celor nefrunzăriţi corespunzător

de gloanţe

suntem tăcutomani iubito

[ suntem tăcutomani iubito]

în buricul peretelui de unde cineva te mângâia pe sfârcuri

şi era o lume uriaşă cu împrejurul răsturnat

încât

oricât de mult mi-ai fi auzit îmbrăţişarea

nu mai conta

nicio dare de seamă din acel om

care îţi iubea nebuneşte sânul şi mâna dreaptă

rătăcită de la atât

neumblat

ne-am scuturat pereţii de sub alb

până am învăţat să dârdâim de frică

ca o pur şi simplă risipire în

din când în cândul

altuia

în definiţia nenaturalului

[în definiţia nenaturalului]
copilul înscris în frunte ca o marcă înregistrată
era numele meu
aducerea aminte şi mersul în genunchiul altuia
minţile băute până la ultimul pahar
sângele vărsat şi cumpărat la bucată
trupurile noastre îmbrăcate

cel puţin

şi când te gândeşti că mâine nu am fost niciodată

[mi]

[mi]
îţi mărturisesc că m-am gândit să îţi scriu despre un înainte
sau înălţime dacă vrei
o ridicătură cu picioarele mai vechi de câteva minute
un alt fel de poem
nu foarte lung
mă rog nu mai lung decât o casă
dar bine ancorat într-un câmp de păsări fără zbor

uite îţi dau un exemplu
dacă anul trecut ne-am fi întâlnit cuvinte
astăzi cu certitudine am fi existat în vârful acestei poezii
până la sfârşitul mamei revărsat pretutindeni
ca un oraş
aşa cum l-ai visat să fie
un oftat care primea vizite atunci
când gemea sau ţipa

adevărul

the walking dead sau mersul de-a lungul unei înălţimi oarecare

[the walking dead sau mersul de-a lungul unei înălţimi oarecare]

cu toate paharele obsedate să rămână în pielea goală

pe lângă mesajele cu substrat părintesc

sau vinul băut de viu

îmi arată minţile pierdute

lovind pământul cu îndârjire

ca un prezervativ folosit

şi cu toate astea

sunt imediatul tău iubito

am chipul murdar de gropi şi nopţi rătăcite

printre rânduri

apoi te-am alergat o vară prin toamna mea

[apoi te-am alergat o vară întreagă prin toamna mea]

de la începutul binelui până într-un ecou

ţi-am tradus mersul biped cu mâna cea mai sigură

pe care se aşează uneori păsările când vor să se îmblânzească

de înălţime

din acest motiv nu sunt dispus să-mi amintesc timpul

aş prefera să-l uit cu exactitate

sau cel puţin o vreme îndelungată

de luciditate

când tăcerea este o culoarea albă

în pielea ta

necursivitate

[necursivitate]

am umblat ca trupul fără suflet în ochiul tău

puţin câte puţin

până nu ai mai reuşit să mă opreşti

din tăcere

[printre riduri îţi aud frica]

[printre riduri îţi aud frica]

atât de mult înăuntrul meu încât de multe ori mă întreb

dacă îţi mai aduci aminte în care parte a sângelui

au dat buzna toate intenţiile ei bune

intrarea şi ieşirea din lume a primului născut

care nu simte nimic

nici măcar maturitatea

cum făcea piruete dintr-un picior fără gleznă

şi trăia

da

trăia în gândul acelei femei care s-a sinucis pe la începutul coastei

trăia în ecoul acelui strigăt de groază care se prefăcea că doarme

trăia de adâncime

de peşti coloraţi

şi frânturile unor cuvinte

ai încercat să imiţi moartea acestei săli de balet

ca un stăpân de oglinzi în fiecare miercuri dimineaţa

când realitatea oricărui sertar

zâmbeşte

şi tace

8

cel mai frumos puţin eşti tu

nici mai mult nici mai puţin

[nici mai mult nici mai puţin]

când este pe sfârşite şi ziua din mintea noastră

tu ai desenat cu degetul cel mai cuminte o culoare deşteaptă

în care sufletul nu se inventase cu străzi naturale şi dialoguri incorecte

apoi

a început numărătoare inversă până la urma dimineţilor

când am promis solemn

să mă las complet

de mine

[singura formă de a stinge o lumină este folosirea excesivă a unui râu]

[singura formă de a stinge o lumină este folosirea excesivă a unui râu]

în care îngerii se transformă în femei după bunul plac al genului neutru

deşi această insistenţă la marginea imposibilului ne-a obligat pe toţi să rumegăm

deşertăciunile din obraji ca şi cum aparţin întregii lumi

până la bunul simţ al oaselor rupte cu încetinitorul sub iubirea pământului

nu mai este decât o jumătate de moarte bună

şi cu toate aceste sfârşituri iremediabile purtate din umăr în umăr

de când am refuzat să fim mândri situaţia s-a înrăutăţit

motiv elocvent să ne împărţim echitabil

ghinioanele şi umerii fără stăpân

dar cum ai putea să zbori deasupra unui război fără să îţi interzici privitul de sub tine

urmele absurde

decăderea înălţimilor

cruzimile lipsite de valoare

frunzismul adoratorilor de sferturi academice stau mărturie unui singur posesor de insensibilitate

cu nopţile învârtite în cap

de atâtea sticle în fluturi

de atâţia fluturi în fluturi

un morman întreg de înălţime şi primul capitol dintr-o balerină

un morman întreg de înălţime şi primul capitol dintr-o balerină

nu mai arăta niciun semn de viaţă

de parcă se împotmolise cu toată gura în liniştea mea

şi avea buzele încercuite din toate părţile identităţilor

dar nu-i păsa din ce figură de stil ar trebui să moară

astăzi şi mâine la un loc

s-a decis pur şi simplu să dispară din gleznele oraşului

cu toate culorile ei prost îmbrăcate

(uneori când stânga curgea cu furie până la sfârşitul încăperilor

te odihneai în vârful degetelor

să nu trezeşti în mine nicio bănuială

de plecare)

dar astea sunt doar urme de gelozie

nimic mai puţin

nu ne-am fost la fel în niciun albastru

eram mai mult senini decât aceste folosite păsări

pentru că o poezie serioasă a fost întotdeauna femeie la început

nu cuvânt ordinar

femeie din carne

oase

sânge

femeie din coapse

geamăt

luni

şi oricum aş încerca să-mi număr mâinile nu înţeleg necesitatea unei singure cifre

repetată la infinit

însemnul crucii ca un gust infect

lovituri atente la suprafaţa pielii

să îndeplinească acelaşi statut

de temniţă

în noi

ţigările nu se aprindeau niciodată după ce făceam sex

în femeia aceasta cineva şi-a pus capăt zilelor

în femeia aceasta cineva şi-a pus capăt zilelor

toate sărutările enunţate în sânii tăi goi

au fost adânc  ascunse în palmele unei singure culori

unde un om cu păsări în buzunare

m-a condamnat la uşi

şi nu mai eram nici începutul copilului

nici sfârşitul mamei

nu de alta

însă

din fiecare parte în care m-aş fi lăsat întrebat

însemnam exact acelaşi lucru

iubesc ploile vehemente

tocmai pentru că nu se lasă aliniate în şir indian de-a lungul zidurilor

ca nişte execuţii oribile

iar nopţile ştirbe mă îndeamnă să-ţi scriu

poemul acesta despre niciodată

şi încă o jumătate greşită din cifra unei dimineţi

prima dată am fost litera j

prima dată am fost litera j

eram doar prima parte a câmpului de apă sărată

curgea din noi ca o apucătură proastă

tu

înghiţeai muşcăturile unui arbore de moment

în timp ce eu mă aruncam în verdele cuiva sincer de înălţime

şi mai era ceva

deriva unui ins

care îşi desena stângaci neliniştile

într-un picior

oarecare

doar o singură dată

doar o singură dată

am început să fim pagini corecte

astăzi

când am trecut încă o hârtie albă până la definiţia refugiului

sălile puţine unde te-am atins cu degetele nepotrivite

şi-au pierdut minţile prin trupul unei sâmbete

când ne prelungeam pâna la epuizare supravieţuirile

şi ţigările prost recitate în dialogul acesta

ne-a sfâşiat sângele

la plural

pentru că eram deopotrivă

şi dumnezei

şi întrebări

şi chei

şi cu toate astea cât de elegantă este ziua de astăzi

şi cu toate astea cât de elegantă este ziua de astăzi

numai de mâine

am să păşesc uşor

cât se poate de uşor

înapoi

prin normalitate

eu sunt crescătorul de cifra roşu

eu sunt crescătorul de cifra roşu

vreau să înţelegi cu foarte mare claritate

cât costă distanţa în numele unui ideal

sau mai exact de câte ori îl poţi străbate până la sfârşit

cu ferocitatea bine conturată înăuntrul buzelor

pentru că este singura tendinţă care defineşte atingerea

de când te-am îmbolnăvit de scârbă

parcă şi vieţile au învăţat să curgă altfel din neputinţa ta

ca nişte anotimpuri răsturnate în sinceritatea majusculei

însă

chiar şi la modul acesta tot nu ar fi suficient

să ne încălecăm conştiinţele după apucături

ne-am putea sugera coastele prin blândeţe

poate reuşim să ne iubim în acest fel toate cuiburile de sub riduri

cu mult înainte de a ne fi prea mult timp

o singură încăpere goală

în fruntea mea cineva a construit o naştere

chiar în dreptul mâinilor care începuseră deja

să îţi semene

suntem un singur şarpe în dumnezeul acesta

declaraţie de pace

declaraţie de pace

dacă lumea s-ar lăsa amânată la nesfârşit

din lipsă de bun simţ

ne-am ştrangula în propria crimă şi am bea

oh cât am bea din trupurile noastre

capitulările capitulărilor şi războaie de hârtie

străzi ieftine până la sângele de curvă tandră

şi o tonă de iubiri tăvălite

fără filtru

şi cine morţii măsii să mai ştie

până când vom scăpa nevătămaţi

din toată viaţa asta

chiar şi inocenţa se poate avorta nu-i aşa?

chiar şi inocenţa se poate avorta nu-i aşa?

e amuzant cât de puţin ai cotrobăit prin mine

cu o singură mână dureroasă

te-ai recomandat domnişoară dintr-o altă viaţă

mult mai veche decât a mea

iar eu

în pleoapa credincioasă

chiar te-am crezut

pe cuvânt

şi astfel

am mai împlinit câţiva ani trecuţi

problema a fost că noi nu am existat la suprafaţă

nu eram atât de limpezi

nici măcar culorile nu reuşeau să ne înveţe pe de rost

momentele pilatiene

când ucideam doar răspunsurile bune

şi greierii amputaţi

nedumeriţi de atâta fericire

sorbeam cu nesaţ şuvoiul tuturor călcărilor

până la dezmăţ

eram cea mai incendiată închipuire

şi cea mai oribilă muţenie

în care cineva scuipase o altă cruce

dar vorba aceea

niciunul nu te-a crezut când i-ai chemat la tine

nici toma

nici poporul tău

nimeni

pentru că întotdeauna necesarul este complet irelevant

o puncţie la graniţa dintre boală şi context

doar aşa se lasă privită o moarte

aşa se lipeşte de cerul gurii

ca un hlizit într-un fel anume

ah doamne

şi ce aş mai săpa în singurătatea ultimului tău cuvânt

toate magdalenismele noastre

de tot

de tot

eu nu cred că în oameni ar putea să trăiască cineva

puţinătatea

chiar dacă în esenţă se nasc unul pe celălalt

în aceeaşi limbă

şi nesiliţi de nimeni

în acest moment am devenit nu ( din trupul cel mai vechi bineînţeles)

în acest moment am devenit nu ( din trupul cel mai vechi bineînţeles)

oricât aş muşca din foamea ta

niciun protest

şi când mă gândesc la toată nerăbdarea

mă apucă o fugă uriaşă

de frică

de fapt nu a existat niciodată astăzi

de fapt nu a existat niciodată astăzi

am rupt în două patul de răbdare

eram mai tineri decât minutul în sine

păduri extremiste şi cimitire goale au învăţat să trăiască în noi

încăperi unde ne-am sindromizat

iubirea excesivă de cifra patru

pentru că ne înconjoară

de altfel este singura dată când ne lăsăm apreciaţi

cântăriţi până la încredere

avem ochii deschişi la ultima literă

când traducem păcile şovăielnice

cu mult înainte să fim prietenii trupurilor noastre

cu puţin înainte să ne rumegăm fricile descompuse până la mirosul oaselor

(de un alb imposibil)

ai exagerat mereu cu tolănirile tale în acelaşi fir de praf

de parcă nu din mine îţi creşteau gemetele

ci dintr-o miză scăpată de sub control

ca nişte păsări ilegale

atunci

când ne supravieţuim în număr mare

din această oribilă zi

de luni

poem hai sau high sau creierul nostru plin de riduri

poem hai sau high sau creierul nostru plin de riduri

deși m-am intoxicat cu înălțime

iar tu

să fi linsă cu degetele altei femei

să ne lăsăm pradă distanțelor

ca niște posesori de rămășițe pământești și străzi lăturalnice

scrise cu greșeli gramaticale la nesfârșitul mâinilor tale

care nu au fost în viața lor capodopere

doar oglinzi din cea mai simplă generație de fluturi și virgule

crucificate până la cenzură

în onoarea crimei justificate de sulițașul guerrillei

care a ordonat atacul de panică

sunt doar lumini atârnate din pământ

și nu mai știu exact

probabil cam aceeași specie carnivoră

care s-a oferit spre abandon la vârstă înaintată

născută femeie până la un punct

și numele nostru până în celălalt

în rest o tăcere adâncă ca o groapă de excavator

și eu

da

eul meu alergând dezbrăcat

prin tine

numai la modul acesta se poate dărui numărul doi

ca un procentaj în linie dreaptă

sau de cameră obscură

până la inimă

în seara aia când tu ai împlinit primul orgasm

în seara aia când tu ai împlinit primul orgasm

sunt în vârstă

o mie de respirații pe secundă sau mai multe

în orice caz nenumerotate

deci

neimportante

am oasele corect înșiruite în tabelul oamenilor pe cale de dispariție

dar mă bucur în continuare de rebeliunea temnițelor

deoarece îmi atestă oricând setea de ziduri și crimele decupate din amintirea plutoanelor

de omorâtori legali

și nici mai mult

nici mai puțin

dintr-o lipsă

pentru că mereu am dus dorul femeilor ușoare

care se lasă biciuite în serile fumate cu poftă

când toate iubirile au sertarele în pielea goală

când balerinele dansează roșu

și putorile se încred orbește în tamburine

mereu am simțit dorul de noi înșine

când ne-o trăgeam orbește

între rămășițele tuturor criticilor mei

invidioși

până în măduva unghiilor

abecedarisme sau ore complet fixe despre care nu scrie nimeni

abecedarisme sau ore complet fixe despre care nu scrie nimeni

este foarte posibil ca intrările din corpul tău

să nu fi fost niciodată răni simple

sau desene naive

din când în cândul gurii unde te-ai lăsat străbătută

de jumătăți prejudecate

sau de mâini sinucise

ai considerat de altfel mereu

că orice viață se prescrie

după ce ai învățat câte cifre poartă numele meu

nu am timp de îngropare în această scriitură

tăiată manual până la nepotrivire

este doar un algebrism prost regizat de la bun început

un gust roșcat în care însuși timpul nu are timp

să ceară ajutor

și cu toate astea nu am întălnit nicio scăpare

nicio gaură în plus să te doară

ieșirea mea

din tine

poem de noptieră

poem de noptieră

sunt cea mai nepricepută literă

astăzi când se poartă lătratul tânăr

în umărul cel mai disprețuit și plimbatul de jos în sus prin gura

unei dezvirginate

din plictiseală

dar lumea din tine m-a consemnat să-ți fiu același

culegător de seri pierdute în adâncul vaginului

după un alt răspuns

citeț

deasupra mâinilor noastre cineva a cultivat abatoare

deasupra mâinilor noastre cineva a cultivat abatoare

deci toată lumea ne manipulează așteptările

suferim de tinerețe în exces și rugăciuni

unde răspunsurile cele mai exorbitante apar doar atunci când ne strecurăm culorile greșite

dincolo de respirații

și suntem greieri în zgomotul acesta

cel mai probabil ne-am bea până la epuizare

am arunca din noi șanțurile goale

înainte de somnifere

cu mult timp înainte să cerșim degetele altora

care au fost la rândul lor bolnavi de șanțuri

și au supraviețuit

cuvântul de la sfârșitul cuvântului

cuvântul de la sfârșitul cuvântului

am făcut dragoste iresponsabil

până ne-am dezechilibrat strigătul ambulanțelor îngropate pe sub obraji

ca niște tandrețuri subtile

suntem până la ultimatum

oameni și arbori

crescuți cu mult timp înainte de înjurături

și violuri consacrate

doar la sfârșitul acestui poem am rupt tăcerea în bucăți

și ne-am condamnat

la viață

Niciodată crimele din mine nu au fost răzbunări( după cum a mărturisit sub blândețe Magdalena)

Niciodată crimele din mine nu au fost răzbunări( după cum a mărturisit sub blândețe Magdalena)

a costat lumea un om cu acord parental de cel mai înalt nivel

albastrul înclinat de urmărire în masă mi-a adulmecat

târziul de sub talpă

pentru că am pleoapele răstălmăcite și depărtarea mușcă bucăți serioase din obrazul tău

până la ultima ușă cinstită din înăuntrul cuiva

cine ar îndrăzni

să ne tulbure spațiul liber dintre respirații

sau atât de sus nedorit

să crească în noi alți oameni fără răbdare

luptele din adâncul mamelor noastre ne-au fost fatale

ne-am început atunci

ne-am mușcat adevărurile din genunchiul necredincios și am scris

da

am scris cu litere mari lungimea unei îmbrățișări

vechimea părăsirilor din încăperi

privirile rătăcite ca niște ferestre în care nu ne-am zidit niciodată

nimeniul

și era doar o zi oarecare

într-un așternut oarecare

dintr-o femeie oarecare

cu un nume inventat la întâmplare

doamnelor și domnilor

vă rog

cuvântul acesta cred că și-a pierdut mințile