[apoi
te-am alergat o vară întreagă prin toamna mea]
de la începutul
binelui până într-un ecou
ţi-am tradus mersul
biped cu mâna cea mai sigură
pe care se aşează uneori
păsările când vor să se îmblânzească
de înălţime
din acest motiv nu
sunt dispus să-mi amintesc timpul
aş prefera să-l uit
cu exactitate
sau cel puţin o
vreme îndelungată
de luciditate
când tăcerea este o
culoarea albă
în pielea ta
Poate ranit de celalata jumatate a Dumnezeului meu imi regasesc starile in aproape toate poemele dumneavoastra!
RăspundețiȘtergere