[printre riduri îţi aud frica]
atât de mult înăuntrul
meu încât de multe ori mă întreb
dacă îţi mai aduci
aminte în care parte a sângelui
au dat buzna toate
intenţiile ei bune
intrarea şi ieşirea
din lume a primului născut
care nu simte nimic
nici măcar
maturitatea
cum făcea piruete
dintr-un picior fără gleznă
şi trăia
da
trăia în gândul
acelei femei care s-a sinucis pe la începutul coastei
trăia în ecoul
acelui strigăt de groază care se prefăcea că doarme
trăia de adâncime
de peşti coloraţi
şi frânturile unor cuvinte
ai încercat să
imiţi moartea acestei săli de balet
ca un stăpân de
oglinzi în fiecare miercuri dimineaţa
când realitatea
oricărui sertar
zâmbeşte
şi tace
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu