chiar şi inocenţa se poate
avorta nu-i aşa?
e amuzant cât de
puţin ai cotrobăit prin mine
cu o singură mână
dureroasă
te-ai recomandat
domnişoară dintr-o altă viaţă
mult mai veche
decât a mea
iar eu
în pleoapa
credincioasă
chiar te-am crezut
pe cuvânt
şi astfel
am mai împlinit
câţiva ani trecuţi
problema a fost că
noi nu am existat la suprafaţă
nu eram atât de
limpezi
nici măcar culorile
nu reuşeau să ne înveţe pe de rost
momentele pilatiene
când ucideam doar
răspunsurile bune
şi greierii
amputaţi
nedumeriţi de atâta
fericire
sorbeam cu nesaţ
şuvoiul tuturor călcărilor
până la dezmăţ
eram cea mai
incendiată închipuire
şi cea mai oribilă
muţenie
în care cineva
scuipase o altă cruce
dar vorba aceea
niciunul nu te-a
crezut când i-ai chemat la tine
nici toma
nici poporul tău
nimeni
pentru că
întotdeauna necesarul este complet irelevant
o puncţie la
graniţa dintre boală şi context
doar aşa se lasă
privită o moarte
aşa se lipeşte de
cerul gurii
ca un hlizit
într-un fel anume
ah doamne
şi ce aş mai săpa
în singurătatea ultimului tău cuvânt
toate
magdalenismele noastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu