mi-au dăruit o
autostradă
construită din zece
mii de cuvinte
cu forţă de lucru
adunată de prin toate satele mărginaşe
cărora li s-a
comunicat că precizia de care vor da dovadă
în asamblarea
acestui cadou de noapte bună
o să le fie
răsplătită conform standardelor
de luni dimineaţă
şi oamenii
înnebuniţi de zâmbet şi mâini întinse au întrebat
lunea asta?
nu
lunea viitoare
atunci?
sub nicio formă că
este lună plină!
atunci când?!
în momentul când
scriitorului o să i se facă foame
păi şi ce legătura
are foamea poetului cu munca noastră cinstită?
când o să fie atâta
foame în sufletul lui
voi vă veţi repezi
cu o viteză de neimaginat
îi spargeţi uşa cu
voinţă
şi luaţi tot ce
prindeţi mai la îndemână că nici el nu mai are de unde
şi cadoul de noapte
bună?
ce facem cu
sfârşitul lui
îl ducem sau nu îl
ducem până la capăt?!
nu vă faceţi voi
griji faţă de asta
îl vom descoperi
noi la un moment dat
căzut într-un şanţ
până la ultimul
cuvânt
(DD)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu