cu steaguri şi
pancarde pe care zeci de litere de mână
cereau căderi după
căderi şi majuscule
în locul lor
eu am fumat prima
ţigară din viaţa mea
afară printre ruine
cu un elicopter
deasupra tuturor gândurilor
am tras adânc fumul
în piept până când am simţit
viul
transformându-se în cenuşă
şi pe tata gesticulând
isteric să plec dracului
din mijlocul acelui
război
necurat
m-a legat la ochi
să nu văd o lume veche prăbuşindu-se
şi mi-a spus să mă
las înghiţit de fotoliu
să privesc ca un
surdo-mut în ecranul mare al telecolorului
cum lumea devine
lume
iar eu un viitor
din ce în ce mai capabil
să sfârtece cu
unghiile burta fotoliului
şi să iasă afară ca
un bărbat
nou-nouţ
când am ieşit prea
mult din numele meu
şi am devenit un
fel de astazi mediocru care scrie
lumea era deja
îngrozitoare
de jur împrejurul
meu se adunau tot mai mulţi pereţi
tot mai mulţi
oameni alegeau să cadă din imagine
golul devenea din
ce în ce mai gol
gloanţele
revoluţionare din copilăria mea
se vindeau pe nimic
în locuri publice
iar tata alerga
dintr-un colţ în celălalt al oraşului
pentru o bucată de
pâine neagră
fără conservanţi
ca să pot evada
cumva din libertatea aceasta asumată
am ales să
colecţionez femei şi timbre
să fotografiez
cerul senin din gura iubitei mele
şi să devin tot mai
neînsemnat
în ochii omului
care m-a salvat de trecut
îngropându-mă de
viu într-un fotoliu
din tinereţea lui
(DD)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu