care şi-au memorat
nimicul de sub aripi
eliberându-l în
libertatea coliviei
de mai târziu
unde toţi oamenii
se născuseră cu şireturile desfăcute
plimbându-şi frica prin gură
iubindu-se
din mijlocul
necondiţionat al saltelelor cu arcuri
spre centrul
pământului
--gonflabilul era înainte
de toate respiraţiile
cel mai ieftin aer
din lume--
se închipuiau
paranteza dintr-un oh matur
într-un niciodată
mic
de statură
rugineau unul după celălalt
îmblânzeau primăveri şi preafrumoase tăceri
traversau priviri tulburi fără să vorbească
ani de zile
în tot acest timp cât eu am fost noi
tu ai rămas
aceeaşi femeie
(DD)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu