scările s-ar
descompune la intrarea în vitrina cu dulciuri
animalul ar
descreşte până la începutul coliviei
şi lumea nu o să ne
mai privească niciodată
cum murim
prin gaura cheii
vom spăla urmele de
marmură sprijinită în culoarea negru
cuvintele
fosforescente se vor alunga singure
din mijlocul
lucrurilor
imediat după
scripturi
când turnurile îşi
dezvăluie gâturile neconstruite
din zâmbete
uşuratice
din tot acest alai
numai tu vei
îmbrăca frica rămasă în ochiul animalului
numai tu ai să te
laşi umblată până la umăr
frumos de proaspătă
jivină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu