[pentru a înțelege a fost nevoie să golesc clădirile de respirații]

oamenii de trecut
și încă ceva din culoarea galben a ochiului de câine
unde ondina și-a desenat viața din flori
cu un deget de bărbat

am dezlipit cuvintele seci din temnița anei
le-am plimbat triumfal pe străzi
a fost nevoie de multă neîncredere din partea bună a lucrurilor
să înțeleagă cum îngenuchează un zid
din trupul unei femei

m-am luat după astăzi și ți-am dezvăluit
de ce ruginesc oamenii înăuntru
de ce toate zilele sunt de un Luni nesfârșit
până marți
când începe vântul
de ce vagonul poștal are ochii verzi atunci când părăsește
peroanele nespălate din oameni
și până unde se întinde privirea galbenă a câinelui
în care ondina a îmbătrânit
însfârșit

(DD)