eu nu sunt albastru
de fapt nu tot ceea
ce zboară trebuie să poarte amprenta păsărilor
mai ales în contextul
zilei de astăzi când toate chipurile sunt contrafăcute
după bunul plac al
unui degustător de timp cu ceafa ciuruită
până la cărămizi
ca să ne putem
vinde pe sub discreţie
sensurile giratorii
din inimi
ne-am construit îmbrăţişările
ca nişte uriaşe semne de exclamare
în care nu s-a
plimbat aproape niciodată vreo amintire de bun simţ
dar libertatea de la
sfârşitul glorios al unei neveste proprietate personală
este echilibrul
perfect
al unui discurs
despre o fugă ruptă în bucăţi de femeie
şi raiul desenat
până la realitatea care şi-a pierdut dintr-o suflare
toate minţile
aşa că atenţie
de mâine încolo nimeni
nu mai are voie să crească până la început
copilul din el
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu