apoi s-a lăsat întunericul
între două auziri(aşa ai reuşit să te naşti din mine)
doar virgulele pot
înţelege culorile săpate prin noi
ca nişte abandonuri
pentru mai târziu
pentru că în susul
unui punct dezmăţul din fiecare tu
se răspândeşte în
eul nostru ca o înpărăsire uriaşă
de respiraţie
deşurubată cu mâna
cea mai dezamăgită a unui înecat
iar lângă masa cu
tainele retezate în vârful degetelor
lângă vinul murdar
de douăsprezece ori printre muşcăturile eliberate din gura păsărilor
cu sânii plini
chiar şi aerul a
încetat să-şi mai rostească
mâinile
însă eu nu contest
laptele sfâşiat la întâmplare
nu privesc lacom
până la orbire câmpul de praf ca o nesfârşită stârpire
în care ne-am
scăpat de sub control
în care legam
bulevardele de iubiri
şi iubirile de
rămăşiţele oamenilor
eu sunt sintaxa
acelaşi condamnat
din femeie
care în fiecare
seară îşi împarte
pâinea
vinul
cafeaua
circul
arginţii
linişteşte-te mi-ai
spus
promite-mi te rog
că nici măcar astăzi nu te-a căutat
nimeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu