punct şi virgulă

punct şi virgulă

nu cred în verbe

eu sunt un suburban

am unghiile murdare cu nesimţire şi glasul sticlelor sparte

în stânga unei înjurături despre dumnezei născuţi din alte femei

unde nu mă mai impresionează nimic

nici măcar curvele şi piruetele de poftă  prin ţipetele lor subţiri

nu se mai aud de sub cuvântul meu

realitatea este doar un fond negru

bine delimitat între adevărul cuvânt şi adevărul formă

în esenţă

ambele contexte nu au existat niciodată având corespondentul geometric al liniei

astea sunt doar fanteziile unui zenist peste care timpul a scuipat cu poftă

nimic mai mult

aş putea permite întunericului de sub pleoapele tale să nu ajungă niciodată privire înţeleaptă

să nu doară uciderea de numere

doar pentru ca uşile să poată fi închise dintr-o mândrie prostească

până nu se mai aud

şi tot nu ar fi îndeajuns să-ţi rostesc numele citeţ în locul păsărilor

care au căzut pe sub ele

de toată umbra