tu nu auzi de unde vine lumina
aceasta?
ai putea să-mi deschizi
adânc în piept viaţa cu o şurubelniţă îmbrăcată în alb
să-mi spui din ce
parte ţi-aş putea fi inimă
sau mai bine să profanezi
toată vina de a nu fi ultimul cuvânt
scrijelit în ochiul
cel mai pedepsit
de rămăşiţele adolescentine
ale acestei dimineţi în care am fost până la nebunie
sătui de foamea
ucisă în noi ca o sâmbătă murdară între ecuaţiile subţiri
dinspre pielea necizelată a meduzei şi privitul îndeaproape
care nu şi-a
circumcizat în buricele degetelor malul cu
seara
întrerânduri
motiv pentru care ţi-am devenit un alt mâine păstrat
în sferturi academice şi îngerii neîntâmplate
deoarece am rămas aceeaşi
prăpastie cuminte
în iubirea ta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu