fiecare suflet are pădurile lui
şi este doar un
astăzi oarecare
zgâriat în largul
rădăcinilor tăiate adânc sub respiraţie
ca un pustiu de
silabisite păsări
mă îndreaptă la
starea cea dintâi
când mă dureai
apoi
mi-ai îmbolnăvit
mâinile cu aceeaşi culoare
pe sub care zborul
a obosit căprui
şi descreşterea din
doi atunci când ne muşcam nebuneşte
unul celuilalt
sângele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu