între noi doi orice bucată de
inimă se răzbună la un moment dat
cui pasă de camera
în care tu îţi numeri degetele pe zile
sau fugile înapoi
ca nişte performanţe
suntem nuanţe până
la proba contrarie când marea adunare naţională decretează
încă un război de
paie
mi-aş fi dorit
să-ţi culeg nopţile de sub călcâie
să crestez în
zâmbetele tale surâsul meu din miercurile închinate
iar apoi să-ţi
privesc printre riduri
frica
suntem unul în
pântecul celuilalt prunci şi mame
într-un singur
cuvânt
taţi şi asemănări
scuipate într-un singur chip
culori sălbatice şi
încă puţin din normalitatea excesivă
a dumnezeului de
hârtie
eviscerate
aruncate în râs
băute până la
sfârşitul trotuarelor
cu sânii muşcaţi de
foame defilau în stoluri
de fiecare dată
aceleaşi două nopţi şi mai bine
ancorate în piele
ca nişte
spânzurători de verde
îmi plăcea nespus
amintirea aceasta
şi de fiecare dată
după ce terminam să mi-o amintesc
o luam de la
capătul întrebărilor
uimit la culme de
faptul că toate cuvintele sunt două la început
exact cât de lungi
sunt picioarele iubitei mele
sau cât de multe
oricum
numărul este doar o
constantă care permite la un moment dat rostogolirea tuturor lucrurilor
în rest era bine
mai ales seara după
buletinul de ştiri când mă priveam nedumerit în ochiul ei stâng
de parcă i-aş fi
fost plănuit ca o naştere spontană
aproape geometrică
între respiraţii
poate de asta în
absolut fiecare dimineaţă ea se cutremura de o viziune îndreptată
în sensul invers al
acestei lepădări inocente
ca şi o corabie
abia ieşită din beţia furtunii
un scrâşnet
descompus până la starea
cea dintâi
când nu îmi aduceam
aminte
nici de astăzi
nici de mâine
nici de ieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu