îmi
este dor de tăcerea numelui tău
neinfinitul construit pe sub felinare mai avea puţin
şi atingea buricul pământului
în care iubirea mea se număra pe degetele de la
picioare
şi erau lanuri întregi de morţi printre păsările
acestea originale
cuvinte abandonate în fruntea încercuită de spini
se cerşeau unele din palmele celorlalte
şi era mâine
şi era astăzi
în acelaşi timp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu