din
jurnalul unui condamnat la tăcere
deşi eşti abia începutul
în mine ai toate muşcăturile netratate corespunzător
şi din acest motiv curgi iremediabil dintr-un punct
în altul de vedere
ca o ascuţire iubito
un tăiş murdar de implorări şi sânge
porţi cu mândrie căpruiul smuls dintr-o moarte
şi îmi eşti de fiecare dată
dar absolut de fiecare dată auzire
în urechea cea mai surdă
apoi
la trei zile te oferi culeasă în genunchiul cel mai
umblat
şi ai toate întârzierile mele
sub pleoapă
de parcă ţi-aş fi singurătatea unui singur arbore
numai la modul acesta te rescriu
în dimineţile neîncepute de înjurături
şi sex
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu