sinceritatea naşte monştri

sinceritatea naşte monştri

din simplul motiv al lipsei de interes pentru o individualitate complet deşirată înaintea sensurilor

care numai atunci când este descompusă în imagini pluteşte deasupra aerului

cu toată titulatura ei compromisă şi prost înţeleasă de iubitorii excesivului vestalic

ale căror scăpări nevoite în trupurile cele mai apropiate de palpabil

sunt doar conceptualizări stricte ale lipsei de sinceritate

nimic mai mult

şi cu toate astea realitatea este cea mai frumoasă femeie din lume

mai ales când i se închină un munte

sau adâncimea unei respiraţii

pentru că nu toate lucrurile sunt în mod egal oferite ca un păşit la limita echilibrului

nu tot ce zboară a fost la un moment dat pasăre

o cădere în gol este un alt fel de zbor

care are abilitatea de a nu se sfârşi niciodată într-un fix dictat

şi cum toate războaiele duse cu propriile cuvinte au fost pierdute sau rătăcite în alte conflicte

nu pot spune cu certitudine că adevărul din mine a fost definitiv îngropat sub podeaua camerei

în care îmi descifrez cursivitatea zilelor

nu sunt un ucigaş în serie

doar un om despre care nu se mai poate scrie nimic nou

un om cu toate dispreţurile caligrafiate până la lehamite

am statura diminuată de greutatea tuturor tăcerilor

a gândurilor

şi de ce nu o încâlcită amintire dintr-o veche iubire de care îşi mai aduc aminte doar zidurile

şi nici măcar ele nu au claritatea aducerilor aminte

nici măcar ele nu şi-au învăţat sinuciderile la perfecţie

le atârnă cearcănele până la genunchi de păcate convexe cu ultima moarte curată

iar dacă ar fi să-ţi răspund ca unui gând greşit

mie

nu îmi este frică nici de naştere

nici de moarte

ar fi normal să-mi fie nu contest

da nu îmi este

am comportament de mascul şi dumnezeu în corpul tău de femeie îmbrăcată

bineînţeles