am să îţi învăţ somnul pe de rost
trăiesc în dreapta impară
a pământului
ascult călcatul
prin noi cu mâinile dezbrăcate
din chipul tău
numai bordealianul pe care îl ai în gazdă ţi-a sfâşiat foamea
de sub privire
apoi
te-a aruncat în
glasul peştelui
care ronţăia la
capătul unui cuvânt
colivia dintr-o
culoare
iubită cu forţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu