o singură dată pe la sfârşitul
nopţii se mai întâmplă cuvinte mici de statură
pentru că ai
realizat toate fărădelegile sancţionate de consiliul nevăzătorilor
ai fost condamnat
la autopsierea lucidităţii în timp real
eveniment reţinut
în ochiul cititorului de rând
îmbrăcat de sus
până jos în femeie
dar nu a fost
îndeajuns
te-au anesteziat
până la ultimul cuvânt care se mai zvârcolea sub bluza dreaptă
aproape albă după
prima incizie de la începutul urletului tău
pentru ce aţi
început să mă împărţiţi în vise rele şi în halate goale de alb
sunt încă cel mai
mişcător din elementul mişcător
nu am noţiunea
orelor sfâşiate cu dinţii unui arbore tandru
nici viaţa trăită
până la capătul vostru
ai urlat cinstit
taci şi acceptă-te
aşa cum eşti în visul nostru
astăzi avem lecţie
deschisă
despre coşmaruri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu