liniştea
dinaintea linistii
am aruncat în tine
tot interiorul proaspăt mobilat al unei ape
cuvântul ucis în palmele magdalenei
şi încă puţin
din noaptea în care ne-am cunoscut unul celuilalt
ţipetele
uneori
când ne citeam vrăbiile rătăcite prin ferestre
şi minutele prost înşurubate la sfârşitul pereţilor
unde îţi dezbrăcai mâinile lasciv
înainte de ora nouă seara
auzeam cum se prăbuşesc în mine rânduri întregi
de oameni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu