în spatele bufetului nu te-a căutat nimeni

în spatele bufetului nu te-a căutat nimeni

nu se urcase în mine nicio vânătoare

doar vântul şi-a rătăcit adevărul condamnat la moarte

foamea

care îţi devalorizează culoarea din vene

noaptea cu aleile ei închise în mintea mea

ca o muşcătură de iubită

erau păsări călătoare prin începuturi

am jurat să nu mai calc în mine după ora douăzeci şi unu

să uit pe a doua zi trupul unei cămăşi

în care ne-am împărtăşit rugina din vârful degetelor

noi

ultima parte a unui film mut

locul acela unde se aruncă toate literele după moarte

locul acela unde timpul are gust mic şi sărat

în exces drumul care sângera din tine chipuri

apa ruptă în porţii egale în fiecare seară

te invit să urci în maşinăria cu pene

apoi te rog să-mi dăruieşti un picior sau o gleznă

în care viaţa se aude

cum se înşurubează

ca un târziu cu numele descheiat până la piept

mă las crucificat pe ambulanţa şoferului care vinde oxigen

mă las biciuit de toate drumurile tale

muribund în jurul gâtului

în limba dansată

totul

toate

trăiau cu tine de la un sfârşit în celălalt al camerei