în glasul tău de femeie tânără
am bătut la uşă
un om de bun simţ
mi-a decupat privirea
mâzgălită printre
ridurile de la sfârşitul obrazului
acolo unde zâmbetul
nu se aude suficient de bine
cu mâinile goale
în stânga
călcatului
o îngeroaică cu
buzele netimbrate pe dinăuntru
îşi rodea zilele de
sub unghii
apoi se arunca de
una singură în gura lacomă a coridorului
şi aştepta să-i adoarmă
ploaia torenţială rămasă între gingii
ca o durere de
prizat
în cartierul
insomniei mele
toţi oamenii
aleargă
într-o numărătoare de
drept comun
îşi plimbă fricile prin
lătratul păsărilor
îşi plimbă păsările
printre dinţi
pentru că este atât
de foame în cuvântul acesta de femeie
unde mâna mea poartă
întreaga vină a destinului său schimbat
pe care niciun
bărbat nu îl păzeşte
nicio mamă nu îl
frământă
niciun tată nu îl
vede
ţi-am permis să te
hrăneşti din căpruiul meu
până la orbire
şi cine ştie
poate mâine ai să
mă placi o idee
mai mult
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu