hai să ne îmbolnăvim decădere
am fugărit colţul
mesei din ochiul tău cel mai limpede
unde toate
subsolurile au un acoperiş deasupra capului
iar din ultimul
ieri nu se mai aude nimic
nici măcar
risipirea aerului
în burţile pline de
greieri
când mi-ai memorat
gustul sângelui
şi joile îngropate
în răstimpul melcilor
fruntea îţi era
murdară de răstigniri
cu mâinile
destupate
cerşeau echilibrul
copacilor
până când mi-am sinucis
între frunze
toate păsările
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu