în spatele tău se auzea foarte
clar o înălţime
am construit un
punct
în locul cel mai
îndepărtat dintr-o bătaie de inimă
aici am învăţat să
locuiesc
în special
duminicile
când toată lumea se
arunca în genunchiul credincios
şi aduna bucăţile
de frumuseţe
aruncate pe jos
ţi-au ruginit
nopţile în gura păsărilor
tu
ai tăcut nedumerită
de aluzia cu nici
măcar astăzi
o voi lua de la
capăt mi-ai spus
s-a împlinit timpul
să mă reîntorc la început
m-am săturat
eram prea fericită
ai făcut o
plecăciune
şi ai plecat spre
casa vecinului în flăcări
casă frumoasă
cinste cui ţi-a pus
foc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu