aproape alb
la sfârşitul
piciorului bun cineva se hrănea din restul călcărilor tale
în care se mai
auzea vag alergarea
deşi e impropriu
spus
orice zi începută
după chipul şi înfăţişarea ta
are muşcătura
proaspătă sub pleoape
pentru că înaintele
doare
mult mai mult decât
privirea unui cuvânt
de sticlă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu