mă laşi să-ţi ascult vârsta?
în lungul şirului
de următori se auzea lumina
avea gust numai în
gândul meu
un frig tăcut între
sâni necunoscuţi
de parcă toate
atingerile începuseră să-şi aparţină
ca şi malurile unei
cărţi
despre mersul prin
limpede
afară drumul pustiu
dârdâie prin gura celui care a intrat într-o statuie
până a învăţat pe
de rost statul în picioare
al tuturor
singuraticilor
în fond doar aşa
poţi să vezi sunetul unei expiraţii
buzele unei pagini
în care se mai salută câteva litere
din vechiul secol
al porumbeilor
durerea puţină
care mi-a sfârtecat
privirea
din ochiul drept
avea pietrele mari
la sfârşitul apei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu