aici nu discutăm despre violuri
(poate despre câteva meduze rămase printre rânduri)
încăperea era deja
pe jumătate roasă semn că timpul uitase de el
pe la colţurile
ochiului
uşor ridicată
pe vârfuri
privea cum
necunoscuţi scomorneau în pieptul meu
după ploile neîntâmplate
din vara trecută unde oamenii îşi numărau pe degete setea
şi înălţimile
rămase până la ora nouăsprezece când de regulă se premia cea mai lungă tăcere
dintre ridurile unei
meduze
dar asta este doar
o inepţie sau un motiv aproape pueril de a discuta despre parantezele dintr-un
punct peste care un ins a călcat cu bocancii
mă gândesc că la
rândul său şi punctul are un suflet şi realizează că este prea mic să încapă
sub răutatea unui punct de vedere educat greşit
în fine
este irelevant ca
numele meu să apară în acest poem sub forma unei inundaţii
sunt de preferat
violurile în amiaza unei inocenţe care deliberat şi-a îmbrăcat frumuseţea pentru
o iubire în toate genurile masculine
sunt de preferat
autobuzele mituite cu galbenul cel mai adânc şi etaj atârnat la capătul
saltimbanc
al unui mânuitor de
tinereţe şi încă puţin din zvârcolirea unei femei care a învăţat că se poate
iubirea
şi de una singură
din acest motiv
nu am să-ţi
povestesc niciodată despre omul care a rămas în mine să închidă
zidurile murdare de
crăpături şi acele îmbrăţişări fără gust când ne alunecam unul în zâmbetul
celuilalt
sau nopţile când ne
înghesuiam gândurile cele mai bune din vârful degetelor
prefer să mă apuc
de cultivat meduze
sau de picioarele unei
femei din înapoiul cărora
nu se mai aude
nicio împotrivire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu