loc de dat la o parte
când tatăl meu a
reuşit să-şi ajungă
în cameră mai
trăiau câteva zile
şi zâmbetul unei
femei între două culori
fără identitate
însă
distanţa dintre aceste
două culori
nu se poate măsura
dintr-o privire
pur şi simplu nu
există atât de mult spaţiu
să arunci tot golul
dintr-o uşă
care şi-a pierdut
minţile
şi atunci mă întreb
tatăl meu este un om
sau
un poem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu