o
îngeroaică pe jumătate bolnavă de mine
chipul lui dumnezeu reuşea să se afle sub tălpile
tuturor
dar nu l-am cunoscut niciodată
pentru că el nu are inimă
doar dreptatea
pe care şi-o conferă
singur
e o rădăcină în fiecare rug
iar tu
tăcerea mea
din care au început să crească
frunze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu