mă întreb
cum aş putea să definesc absurditatea
din perspectiva unei conserve goale?
mai întâi
deşurubez fuga dintr-un om
căzut la pământ
apoi
îi şterg chipul din toate oglinzile
cu buzele pline de paşi
şi ascult lăsarea serii
într-un pahar gol
doar lângă o sete poţi discuta
despre nimic
nu-i aşa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu