tăişul unei căderi
te-am lovit în
tâmplă
cu aerul unui expir
până s-a desprins o
bucată de înălţime
la sfârşitul orei
palma
în care cântăream
lumina
unei lăsări în urmă
suntem neprelungiţi
la sfârşitul
acestei încăperi
în adâncul căreia
un om a construit o
amintire
cu picioarele
drepte
tu
galopai
goală
pe spatele meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu