unei femei de casă
mă întorc la primul
tu
îl ling pe sub
pleoapă
până nu se mai aude
nicio clipire
îl descalţ de ultimele ceasuri
în tavanul
murdar de urlet
aş putea foarte
bine să mă tolănesc între gingiile tale
iar tu să mă
iubeşti ca pe un stăpân de oameni
aşa ne-am cutreiera
amândoi nopţile
şi de undeva
umbra ne va sculpta
în auz
întâmplarea
venele
ni se vor prelinge
printre degete
ca nişte şosele
de fiecare dată
când mă vei arată cu degetul
în oglindă
am să mă las în
partea dreaptă
şi îţi voi adormi
adânc
în inimă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu