în lumea asta
nimeni nu aleargă
în cercuri
cu un copil în mână
nimeni nu cade
într-un mâine
cu venele
descheiate
astea sunt doar cicatricele
unei amintiri
în care un bărbat a
băut o duminică întreagă
de femeie
tolănit într-o
vitrină cu dulciuri
muribundul
tace nedumerit de
gesturi
care nu schimbă
nimic
dintr-un început de
murire
se ascultă dinspre
tălpi
cum este răsfoit
în ochiul unei
păsări
pe jumătate născută
la mijlocul unei
locuiri
cineva cerea oxigen
tu călcai în vârful
picioarelor
peste gâturile
rămase
dintr-o execuţie
în câmpul de hârtie
albă am rămas începutul
aceleaşi păsări
care îmi ciuguleşte
glasul tău
de pe buze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu