despre posibilitatea unei singurătăţi

nu a existat niciodată un sfârşit propriu-zis
într-o îndrăgostire
cum la fel de bine nimeni nu a îndrăznit
să deseneze o femeie sechestrată în tăcere
femeile se lasă străbătute
ca nişte străduţe
în sens invers acelor de ceasornic
în sens opus unui inspir
sunt locuibile doar spre sfârşitul serii
ca nişte stări oarecare
sunt urcate
frământate între pulpe
până îşi simt gustul bărbaţilor
în vârful degetelor
sunt ore întregi
uitate în podea
călcânduri sub fustă
unde se ascunde o jumătate
de întâmplare
o literă din numele meu
şi resturile dependenţilor de urlet