poem neîndrăgostit
nu se aude frigul
stropind pereţii
ca o nepăsare
începută între
dinţi
fluieri eşarfe
ai spus că mă vei
străbate zilnic
în oglindă
până nu mai rămâne
niciun sunet
în urma altui sunet
mai aveai o secundă
până la chip
dar ai ales
răzgândirea
de a-mi păstra cu
sfinţenie aerul în piept
pentru că eu
am refuzat să mai
respir
sau am uitat
din acest motiv îţi
recomand
să mă arunci în
tine
pentru mai târziu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu