un fel de poveste
fiecare are dreptul
să tacă
cu toată încăperea
după el
dacă asta îl face
să se simtă mai aproape de realitate
oricum sunt stăpâni
de zile
stăpâni de
anotimpuri
şi crescători de
dumnezei
nu mai există nicio
mobilă obişnuită
de parcă lumea a
vomitat doar departamente
şi clădiri înalte
suntem o adunătură
de camere goale
hai mă laşi
vorbeşti de parcă
prin tine au trecut toate scările blocurilor
toate flaşnetele animalului
care învârtea
manivela de iluzii
nimicul a fost oricum nimic
dintr-un capăt în
celălalt al literei
pruncii şi beţivii
sunt monosilabici nu eu
am cerul gurii
senin
sunt bun de legat
şi aruncat într-un
azil
de inculţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu