iubito
hai să nu mai murim
o vreme
îmblânzim ziua
dintre noi
străzile unde
umblăm printre cifre ar fi fost femei
care şi-au făcut
cuib în sângele meu
dar nu mi-au
domesticit niciodată tăcerea de sub unghii
poate niciunde
există unul care a cioplit în auz vulturii
însă nu avem atâtea
coşciuge câte putem duce
suntem proxeneţi de
conştiinţe
oameni cu pietre
ascunse în ochi
nu-şi mai aud
chipurile
molipsitor de
stângace această bătaie de inimă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu